Un produs Blogger.

marți, 4 octombrie 2011

Invataturile Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita (II)

Imaginea este chiar coperta cartii din care voi extrage niste pasaje interesante care pot lumina sufletele cititorilor, intocmai ca un clar de Luna cristalin ce-si revarsa fata catre pamant cu rafinament. Cartea acesta am citit-o cu ceva vreme in urma, insa este mereu o incantare sa revin asupra ei, s-o rasfoiesc si sa-i sorb intelepciunea si blandetea .... Ma puteti considera nu neaparat un critic impatimit al lecturilor duhovnicesti ci mai degraba un enorias - cu ferestrele sufletului larg deschise - nostalgic(a) ptr. a-i primi pe Dumnezeu, pe Iisus si Maica Domnului in mod constant in viata sa, zi de zi, clipa de clipa .... Inainte de a ma apuca de tehnoredactat tin sa punctez ca pasajul ales il dedic ( in mare parte ) alesilor neamului nostru, si indeosebi distinsilor nostri parlamentari care, cu finetea nefireasca a somnului lor din timpul programului, umplu caragialesc tribunele Casei Poporului ....
Domnul a luat asupra Sa toate grijile noastre, caci noi nu ne putem ajuta singuri, ci numai incalcand lucrurile.
Noi, aici in tara noastra si pretutindeni in lume, culegem roadele gandurilor si dorintelor nostre. Daca gandurile si dorintele noastre nu sunt bune, nici rodul lor nu poate fi bun. Avem nevoie sa ne pocaim si sa ne schimbam viata. Pocainta nu inseamna numai sa mergi la preot, ci trebuie sa ne curatim sufletul de acele ganduri si de depresia in care am cazut din pricina drumului intortocheat al vietii. Pocainta inseamna reinoirea vietii, tintirea sau ravna spre binele desavarsit, lepadarea de partile rele ale vietii. Aceasta slabiciune o au si oamenii credinciosi, si din pricina ei suferim. Daca poporul nostru s-ar fi pocait, n-am mai fi fost incercati de suferintele prin care trecem acum, caci noi insine, prin cugetele noastre si dorintele noastre, ne complicam viata. Pana acum nu am stiut asta, iar acum inteleg ca sunt vinovat pentru toate. Sunt vinovat ptr. toate si inca foarte mult. Intotdeauna m-am minunat de faptul ca Sfintii Parinti s-au socotit pe ei insisi cei mai rai dintre toti oamenii.
[ .... ] Va zic sa nu va mahniti si sa luati aminte ca: monahie poate sa fie si fara uniforma. Dumnezeu nu vrea de la noi uniforma, ci vrea ca viata noastra sa fie buna si plina de bune-savarsiri. Poti fi monahie si in lume. In Rusia sunt multi monahi si preoti care nu poarta uniforma, caci acest lucru este oprit. In Rusia a crescut mult duhul evlaviei. Va veni Domnul si la noi, numai ca trebuie sa ne rugam din inima Domnului sa ne ajute, caci ne-am ratacit foarte mult. Credinta noastra trebuie sa creasca. Ea sporeste cu timpul, se face puternica si mai puternica. Daca ne rugam din inima, Dumnezeu ne implineste rugaciunea, caci El este Dumnezeul nostru al tuturor, Parintele nostru si, de aceea, trebuie sa sporim in rugaciune. In tara noastra trebuie sa fim uniti intr-un cuget si, daca vom dobandi aceasta, nu vom mai avea vrasmasi.
*
Daca privim istoria poporului Israil, vedem ca dusmanii ii biruiau de fiecare data cand se lapadau de Domnul, dar El ii ajuta intotdeauna cand acestia cercau o pocainta neprefacuta. Domnul este intotdeauna cu noi. Ii certam mereu pe politicienii care sunt la putere, dar ei sunt copii nostrii. Noi, cei batrani (n.r.- autorul), suntem vinovati, si nu ei, caci noi le-am dat pilda pe care sa o urmeze in viata. Suntem chip al parintilor nostri, imagine a celor batrani, si nu am putut vedea multe al ei. Noi, cei batrani, suntem vinovati ca nu ne-am indrumat copii pe calea cea dreapta. Noi, baranii, se cuvine sa o luam de la inceput, sa pornim de la noi insine, nu sa-i indreptam din afara pe ceilalti. Sfintii parinti spun ca trebuie sa ne indreptam pe noi insine, sa ne mantuim, si multi se vor mantui in jurul nostru. Trebuie sa ne ostenim sa fim buni, intotdeauna plini de pacea si linistea ce izvorasc din noi. Insumi (n.r.- autorul) am vazut cum prin gandurile bune pe care le am, pot sa atrag sau sa indepartez pe cineva. Trebuie sa ne schimbam, e nevoie sa ne intarim in credinta si apoi sa ne ostenim. Sfintii Parinti au dat multe deslusiri despre rugaciunea mintii, despre cum trebuie sa ne stapanim inima si mintea. Sfintii Parinti spun ca se cuvine sa cautam ca fiecare lucrare, gand si munca a noastra - toate sa izvorasca din inima, caci cu inima sintim, iar nu cu mintea. Cu mintea cugetam, iar cand totul izvoraste din inima, se aduna acolo puterile mintii.
*
Cand ne rugam, sa o facem din inima, caci Dumnezeu este Domnul inimii. El este miezul vietii fiecarei fiinte vii. El este Cel ce sprijina viata si nu trebuie sa-L cautam in alt loc.El se afla aici, si aseapta sa-L primim si sa credem intr-insul. Avem prea putina credinta si incredere in Domnul. Cand vom avea atata incredere in El cat avem in prietenii nostrii, atunci cand ii rugam sa faca ceva ptr. noi cand vom avea atata incredere, nici noi si nici tara noastra nu vom mai avea de suferit.

Valmasagul gandurilor din noi si din tara noastra isi are obarsia in gandurile noastre. Noi suntem cei care pricinuim lipsa de randuiala a gandurilor, iar daca politicienii nostri ar fi toti intr-un cuget, nu am fi in stare aceasta. Suntem constienti ca in noi se afla o putere si o viata dumnezeiasca.. Fiecare persoana, ca putere dumnezeiasca, cand se uneste cu celelalte, faureste o putere uriasa, si vrasmasul fuge de asta; intr-insa salasluieste intelegerea, iar in el, acolo, dezbinare. Daca politicienii nostri ar fi uniti, nu am mai avea dusmani, atunci vrasmasului nu i-ar mai fi de folos nici armele, nici oastea, nimic.

Noi suntem fiinte daruite de Dumnezeu, dar nu stim sa traim cum se cuvine- si facem iad si in noi, si in jurul nostru ....

Lacase de cult: Manastirea Cernica (III)

Primele doua parti ale articolului le gasiti la urmatoarea pagina virtuala a acestui blog, iar ilustratii suplimentare de la Manastirea Cernica gasiti direct pe contul meu Flickr .
Si Iisus i-a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac. Crezi tu aceasta ?
Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume. [ Ioan, 11, 25-27 ]
MONAHI:
(1) Monahul Erou Iorgu Cosma (1847-1902);
(2) Monahul Eufrosin Tihonchi (1911-2003).

OAMENI de cultura si arta: 
(1) Vasile Banicila (1897-1979);
(2) Ernest Bernea (1905-1990);
(3) Traian Biltiu- Dancus (1899-1975);
(4) Alexandrina Candea (1928-2002);
(5) Mihai Constantinescu (1926-1987);
(6) Cristina Crasmariu (1956-1994);
(7) Vasile Filip (1900-1983);
(8) Vasile Gorduz (1931-2008);
(9) Octav Grigorescu (1933-1987);
(10) Ioan Ianolide (1919-1986);
(11) Virgil Mazilescu (1942-1984);
(12) Eufrosina Molcut (1930-2004);
(13) Georgeta Naparus (1930-1997);
(14) Nicolae Paun (1907-1970);
(15) Dinu Ranetti (1920-1987);
(16) Radu Petrescu (1927-1982);
(17) Maria Romanoff (1876-1897);
(18) Daniel Turcea (1945-1979);
(19) Ion Tuculescu (1910-1962);
(20) Ion Vlasiu (1908-1997);
(21) Zavaidoc / Marin Teodorescu (1896-1945).

PROFESORI, Medici, Invatatori: 
(1) Alexie Ciobotea (1915-1999);
(2) Ivanca Olivotto (1914-1996);
(3) Stefan Urlateanu (?-1907).
Sufera impreuna cu mine ca un bun ostas al lui Hristos Iisus. Niciun ostas nu se incurca in treburile vietii, ca sa fie pe plac celui care strange oaste. Iar cand se lupta cineva la jocuri, nu ia cununa daca nu s-a luptat dupa legile jocului. [ II Tim. 2,3-5 ]
MILITARI:
(1) Gen. Romulus Aldea (1895-1975);
(2) Col. Nicolae Bibescu (1818-1888);
(3) Gen. Enache Borcescu (1895-1955);
(4) Gen. Lt. Ion N. Botea (1897-?);
(5) Lt. Col. Lucian Mihai Geamanu (1945-1989);
(6) Gen. Stefan Marinescu (1903-1993);
(7) Gen. Dumitru Mehedinti (1880-1973);
(8) Gen. Constantin Sendrea (1913-1993).
Ca El a cunoscut zidirea noastra; adusu-Si-a aminte ca tarana suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va inflori. Ca duh a trecut prin-insul si nu va mai fi si nu se va mai cunoste inca locul sau. [ Psalmul 102, 14-16 ]

{ *Bibliografie*: Ostrovul Invierii: Cimitirul Manastirii Cernica.
Foto- reportaj facut la fata locului de catre autoarea blogului, 2011. }