Cartea: Cuvinte de folos duhovnicesc pentru omul contemporan , Editura Agapis 2010, este o selectie de texte, introduceri si comentarii interesante facuta de Lectorul univ. dr. Andrei Dragulinescu. Regasim in cadrul ei urmatoarele subcapitole: Cuvinte de folos duhovnicesc pentru omul contemporan - partea a doua - Lector Univ. Dr. Andrei Dragulinescu - Minunile parintilor cu viata sfanta - Monahismul - Munca - Necredinta - Neiertarea aproapelui - Postul - Rugaciunea - Smerenia - Spovedania - Vechiul si noul calendar - Vorbirea de rau.Mai jos, voi extrage cateva pasaje care mi-au atras - in mod special - atentia .... Voi incepe cu acesta:
"De multe ori am scris cuvinte pentru folosul meu (n.r. - autorul cartii) sufletesc si am crezut ca aceste cuvinte pot folosi si altor persoane care nu prea au vreme sa deschida cartile si poate nici nu au la indemana cartile potrivite. Stiu ca in ziua de azi mai toata lumea este grabita si cartile cele groase ale Sfintilor Parinti stau uitate si rar cine le mai citeste. Mintea este impovarata cu grija trupeasca si cu necazurile vietii. Pentru indulcirea sufletului, greu se gaseste vreme in veacul nostru. Si aceasta ne pagubeste mai mult decat toate. Caci neavand ragaz a privi mai des catre cele ceresti, uitam de rostul vietii, slabim duhovniceste si ajungem de multe ori la deznadajduire, cand vedem ca se cheltuieste viata in chip zadarnic". [ Sfantul Ioan Iacob Hozevitul ]
DRAGOSTEA Adevarata seamana cu flacara lumanarii. Oricate lumanari ai aprinde de la ea, flacara de la inceput ramane intreaga. Nu se imputineaza deloc. Si fiecare lumanare noua are aceeasi flacara ca si celelalte. ( Parintele Epifanie Teodoropoulos, 1930-1989 ).DESPRE EREZII:
*Sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre aproape inima de mama, si catre noi inima de judecator. ( Monahul Agapie Criteanul, sec. 18 )
*Cand suntem indragostiti de cineva, oare nu rostim in launtru nostru numele lui si, daca persoana iubita lipseste ptr. mai mult timp, nu-i rostim si mai des numele in launtru nostru ? In absenta fizica a persoanei iubite sporim amintirea chipului si numelui iubit. In mod inconstient, avem impresia ca pastram ceva din prezenta ei in launtrul nostru, murmurandu-i numele. Cine a iubit stie ca aceste cuvinte sunt adevarate. Si atunci, il iubim cu adevarat pe Dumnezeu ? Cati dintre noi pot spune cu adevarat ca cheama indragostiti in ajutor Numele lui Iisus Hristros ?
*Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toti. Este o cale atat de greu inteleasa si acceptata de oameni ! Dar sunt convins ca este singura care duce catre fericire ....
Toti umblam dupa fericire. Toti o dorim, toti o cautam .... Intru direct in intimitatea inimilor voastre si va spun: cautati fericirea in sufletele voastre. Sa nu asteptati fericirea sa vina din alta parte decat dinauntru vostru, din sufletul vostru, unde salasluieste Hristos. Daca veti astepta fericirea din afara voastra, veti trai deceptii peste deceptii si niciodata nu o veti atinge. ( Valeriu Gafencu )
* Ereticii se aseamana cu falsificatorii de monede. Cazand astfel de monede in mainile celor cunoscatori, acestia observa falsitatea, caci chipul regelui (etc.) nu se poate imita destul de bine. Ereticii insa nazuiesc sa dea invataturilor lor aparenta de adevar, cu texte din Sfanta Scriptura. [ Sfantul Efrem Sirul ]
* Erezie inseamna abatere de la dreapta credinta. Ea inseamna mimarea drumului spre mantuire. [...] Cauza tuturor ereziilor a fost dintru inceput mandria omeneasca, ce [...] doreste sa faca inovatii. Omul mandru nu suporta sa urmeze Traditiile Bisericii, crezand ca el insusi poate talcui mai bine Sfanta Scriptura ...
* Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, apostolesca si soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. ( Sfantul Fotie cel Mare, patrirhul Constantinopolului )
* Cine spune ca iconoclastii ( respingatorii icoanelor ) nu sunt eretici a lepadat invatatura ortodoxa a Sfintelor Sinoade. [ Prin iconoclasm se întelege acel curent eretic, care îsi are începutul mai înainte de domnia lui Leon al III-lea (717-741), dar care în timpul acestui împarat a luat o dezvoltare foarte mare, reprezentând chiar politica sa în problemele religioase. Etimologic, iconoclasmul înseamna "distrugerea icoanelor" de la cuvintele grecesti eikon = chip, înfatisare, icoana si klasma = a distruge, a sfarâma. Uneori se vorbeste de iconomahie pentru a indica aceeasi actiune de distrugere si necinstire a icoanelor, de la eikon si mahe = lupta. ]
* Parerea ca "Duhul Sfant purcede de la Tatal si de la Fiul ( filioque)" este potrivnica lamuririi hotarate de a Domnului nostru: ( Ioan 15, 26 ) "Care de la Tatal purcede" si potrivnica marturisirii intregii Biserici, dupa cum este incredintata de catre cele sapte Sinoade Ecumenice: "Care de la Tatal purcede "( Crezul sau Simbolul credintei ). [...] "Daca cineva va avea dreapta parere despre Tatal si Fiul, dar nu va avea despre Sfantul Duh, este eretic." [ Enciclica Patriarhilor Ortodocsi de la 1848 ].
[ Va Urma ! ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu